C.I.B.

Citirea Informaţiei din Biocâmpuri  

“Oare are vreun rost să ştie omul ce să facă în viitor? Oare are dreptul să-şi îndrepte viaţa după modelele lăsate de Dumnezeu?” Aşa se întreba Dan Seracu, primul meu dascăl şi model de urmat pe drumul spre descifrarea marilor taine ale vieţii, în cartea “Arta Divinaţiei”.

Sunt multe tipuri de semne şi multe modalităţi de a le citi şi de a le interpreta. Ceea ce vom face aici este, în principal, citirea informaţiei din biocâmpuri (C.I.B.). E vorba despre câmpurile solicitantului, ale fiinţelor cu care interacţionează direct sau de la distanţă, ale locului în care se găseşte sau ar vrea să fie. Sigur că i-aş putea spune simplu “clarvedere”. Ar fi mai popular, dar e un termen demonetizat, care m-ar plasa în zona ghicitorilor de toate culorile. Şi ţin la diferenţa semantică dintre citire şi ghicire. Pentru simplul fapt, dacă vreţi, că cititul face referire la ştiinţa de carte. În paranteză fie spus, dincolo de descoperirea inevitabilă a unei capacităţi intrinseci fiecărei fiinţe, am ajuns să profesez după prea mult studiu şi după prea multe eforturi şi sacrificii ca să le trec sub tăcere şi să fac apologia inocenţei. Sigur că sunt şi autodidacţi (sau) nativi de încredere, dar trăim într-o societate cu standarde. Certificările nu garantează absolut, însă oferă o marjă mai mare de credibilitate decât prestaţiile “după ureche”.

Această comunicare cu mediul – intern şi extern – ne-a fost modalitate de vieţuire de-a lungul întregii istorii, până în vremuri recente. Din lucrările antropologilor care s-au aplecat asupra societăţilor primitive reiese că cercetarea “semnelor din pământ şi din cer” a fost mereu parte integrantă din procesul comuniunii omului cu natura înconjurătoare dar şi cu cea depărtată, încă dinaintea apariţiei fenomenului religios. Oamenii au fost mereu atenţi la mesajele arătate lor prin simţuri sau prin ceea ce numim acum extrasenzorialitate. Numai că, pe parcursul evoluţiei speciei noastre – adică, în principal, prin diversificarea ocupaţională  –, contactul fizic cu mediul în cadrul procesului muncii a preluat prioritatea şi apoi exclusivitatea ca instrument al cunoaşterii. Citirea şi interpretarea semnelor prezente la tot pasul, dar tot mai ocultate, a rămas doar în sarcina unei mici minorităţi neproductive, devenind şi ea, până la urmă, o specializare. Dar o specializare discretă. Şi nu e de mirare că această “nouă profesie” – abilitate comună înainte – a avut mereu rolul ei în comunitatea umană, influenţând decisiv hotărârile tuturor indivizilor şi grupurilor, în toate timpurile. Nu este moment, de-a lungul istoriei, în care orice om – de la simplul agricultor, la mari conducători de imperii – să nu fi apelat la arta divinaţiei. De ce? Deoarece actul divinaţiei tinde să deceleze forţele arhetipale care-l mişcă pe om, adică să-l racordeze pe acesta la o bancă de date universală, de unde să-şi poată lua îndrumări de acţiune în Sincronicitate – îndrumări pe care omul nu le mai poate lua direct, natural, ci prin intermediul unor profesionişti.

Se ridică o întrebare retorică: oare ne-ar putea da Dumnezeu tuturor atotcunoaşterea şi atotputernicia? Merităm oare? Acelaşi Dan Seracu răspunde: “Neîndoielnic că da! Mai mult decât atât, atotcunoaşterea şi atotputernicia ni le-a şi dat deja; există în profunzimile fiinţei un al doilea Eu, care posedă înţelegerea tuturor lucrurilor”. Sigur că această afirmaţie contrariază; deoarece acest al doilea Eu este situat prea profund în fiinţă pentru a fi decelat, pentru a fi eficient. Cei mai mulţi nici nu ar accepta că există. Din această cauză, cei care au reuşit să-şi descopere acest Eu înţeleg să se pună în slujba semenilor mai ocupaţi cu altele ☺. “Mişcarea Sufletului, spre a fi completă şi perfectă, trebuie să armonizeze cele două sensuri: o dată asimilarea Luminii, deci o mişcare spre interior, a doua oară răspândirea ei, deci o mişcare spre exterior”.

Această “mişcare a Sufletului”, pe care eu o numesc aici citire, se referă la comunicare directă (chanelling) sau prin intermediul unor discipline/ştiinţe/instrumente ca: radiestezie, numerologie, geomanţie, yi ching, zodiac, feng-shui, meditaţie, tehnici respiratorii şi altele.

Şi la ce îmi folosesc abilitatea de a citi în câmpuri? V-aş putea imbrobodi cum că ofer “consiliere spirituală”. Sau aş putea importa vreun termen American la modă. Dar iată că nu mă hazardez să dau sfaturi şi indicaţii. Mă mărginesc să detectez şi să interpretez, într-o primă fază, informaţia subtilă prezentă în biocâmpurile clientului. Adică descopăr cam ce ar putea să-i fie omului de folos în conformitate cu (aici e aici!, vorbim despre sisteme de credinţă:) Sinele său, Karma sa, Glasul Sângelui, Voia Divină, Soarta, Meritul sau cum vreţi să-i ziceţi. Îi desluşesc cam încotro ar trebui să meargă şi pe ce căi. De la orientarea spre o şcoală sau spre un loc de muncă, până la alegerea culorii motocicletei; de la depistarea unei tumori, până la găsirea celui mai bun fond de investiţii; de la compatibilitatea cu Ionel sau cu Dorel, până la stabilirea datei optime pentru schimbatul uleiului la maşină. Că e vorba de sănătate, de activitatea profesională, de distracţii şi călătorii, de relaţii, de finanţe… toate informaţiile sunt acolo. Ştiţi cum zicea Geniul din lampa lui Aladin: “pentru început, ORICE”. Dar mare atenţie!!! Informaţia odată formulată, a o pune în practică sau a o ignora rămâne în sarcina solicitantului. Fără “De ce?”. Este “take it or leave it”. Nu dau explicaţii sau justificări, nu încerc să conving; nu sugestionez şi nici nu impun. Doar ofer informaţii specifice, arăt direcţii optime. În măsura în care sunt apt şi abilitat să fac aceasta.

De aici încolo, intervine RESPONSABILITATEA individuală. Ştiţi sloganul: “tu decizi”. Da, pot să ajut la implementarea în practica vieţii, ulterior, a cunoştinţelor dobândite pe această cale, dar asta este o cu totul altă treabă.

 

Comments are closed.