Atingere Quantică – atingerea Inimii
Am abordat domeniul terapiilor alternative prin anii ’90. Am început, evident, cu bioenergia. Sub diverse forme, cu diverşi îndrumători. M-am străduit ceva să-mi dezvolt abilităţile naturale. Şi, cum nu erau prea mulţi “paranormali” în urbea mea natală, eram destul de solicitat. Mi-a fost dat să aplic proceduri, tehnici, metode de diverse tipuri, pentru diverse afecţiuni “incurabile” sau în forme descurajante. Am făcut asta ani de zile, cu mult entuziasm. Şi am avut unele succese notabile.
Dar rostul unei terapii – de orice tip – este demararea şi facilitarea procesului de autovindecare. Clienţii mei nu prea vedeau aşa lucrurile. Ei veneau să-i vindec eu. Asta ştiau. Asta credeau. Asta aşteptau. Eu făceam tot ce-mi stătea în putinţă pentru ca cei suferinzi să plece de la mine voioşi; însă cineva trebuia să le spună că şi ei au ceva de făcut în privinţa necazului care-i macină, să-i ajute să conştientizeze; să-i educe. De asta am început să le vorbesc, să le dau teme de casă, să lucrăm şi mental, nu doar energetic. Schimbarea în bine a fost substanţială.
Şi tot mai lipsea ceva. Să refaci “învelişurile” cuiva e o treabă relativ simplă. Să ţii predici e şi mai simplu; pacientul e submisiv, pare să ia de bun orice i-ai spune. Dar iată că uneori are un aer tare încurcat, de parcă nu a înţeles nimic din ce i-ai spus. Sau constaţi, după un timp, că a interpretat într-o direcţie neproductivă tot ce i-ai spus. Şi atunci îţi baţi capul cum să te apropii de el…
Ei da, asta era: trebuie să fii foarte aproape de el. Cât de aproape? Ei bine, între noi nu trebuie să fie nici măcar maieul, cum zicea un banc din adolescenţa mea. Până să pricep asta, am ezitat mereu să ating pacientul. Eu eram convins de puterea minţii.
Şi, normal, viaţa mi-a scos în cale Reiki. Mi-a luat 2 (doi) ani de lucru zilnic cu mine însumi ca să înţeleg atingerea tămăduitoare. Iar după ce am îndrăznit să o aplic şi altora, s-a deschis un alt plan, o nouă perspectivă. Corpul fizic nu este mai puţin important decât sufletul. Materia asta densă nu e inferioară. Înţelegerea corpului mi-a restructurat mintea. Universul nu este ierarhic. E doar divers în manifestare. Şi e sinergic. Deci unitar.
M-am dedicat, în continuare, asimilării diverselor modalităţi terapeutice cu contact. Sunt foarte multe… Toate bune. Şi am mai făcut un salt: am aflat că atingerea blândă poate produce şocuri mai mari decât o lovitură cu bastonul. De la anticul masaj chinezesc Chi Nei Tsang, trecând prin modernul Original Feeling Touch, mi-am găsit felul meu de a atinge: transformând presiunea în mângâiere. Pacienţii mei au botezat terapia asta “Atingere Quantică”. (Am scris cu “Q” pentru a se deosebi de tehnica terapeutică numită “atingerea cuantică”, dealtfel asemănătoare ca rezultate.) Sună cam trendy, dar este ceea ce oamenii simt. Cineva a zis “Mi-ai atins inima”. Mulţi spun aşa ceva… Se ating puncte cu proprietăţi aparte, într-adevăr. Ei, dar nu puteam să-i spun chiar “Atingerea Inimii”! Să vedem… poate că într-o bună zi am să-i spun “Mângâierea cuantică“.
Nu facem filozofie. Pun mâna. Atingerea terapeutică are rolul de a debloca un fel de curent dinspre corpul fizic spre cele din ce în ce mai subtile. De a te deschide spre realitatea ta complexă. Spre o viziune de ansamblu. Echilibrată şi armonioasă. Spre integritate şi perfecţiune. Acţionează asemenea unui întrerupător: apeşi pe “on”. Chiar apeşi pe buton, nu doar îţi închipui că se va stabili contactul în mod subtil. Şi se face lumină.
Pentru că ce se întâmplă acum cu pacientul nu e că se vindecă de vreo boală; nu asta era problema. Omul îşi descoperă noi puncte de vedere asupra propriei persoane, asupra mediului, asupra adevărurilor vieţii. I se modifică radical sistemul de valori, de aceea ziceam mai sus că e vorba de educaţie. Asta nu-i schimbă realitatea, ci îi schimbă modul în care o percepe. Îşi descifrează suferinţa; îşi dă seama că ea a avut doar rolul de a-l determina să schimbe cursul – de fapt, să intre pe făgaşul său. Ăsta ar fi misteriosul proces creator. Asta înţelegem prin a-ţi crea o nouă realitate. Noua realitate este doar consecinţa noii abordări a ceea ce este.